Despre oameni desculti si oameni de valoare

     Iarna aceasta şi-a intrat în rol de-a binelea iar temperaturile de afară au fost cu adevărat extreme. Pentru noi, oamenii de rând, nu a fost o problemă prea mare, căci ne-am refugiat în locuinţele noastre încălzite şi dacă a trebuit să ieşim afară ne-am îmbrăcat cu haine groase şi călduroase. Ce s-a întamplat însă cu cei cărora strada le este casa? Cu cei cu care viaţa nu a fost tocmai dreaptă? Cei care sătui de bătăi şi de scandalurile de acasă au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele şi să ajungă pe străzi, cei care provin din sistemul de plasament, statul îi abandonează la 18 ani fără să le ofere perspective de viitor, cei care nu au reuşit să-şi achite cheltuielile de întretinere şi au fost evacuaţi, bătrânii care au fost păcăliţi de nişte oameni fără suflet şi au rămas fără locuinţa pentru care au trudit o viaţă întreagă, bărbaţi care după un divorţ au rămas pe stradă şi au căzut pradă alcoolului. Tineri, bătrâni, mame, oamenii în toată firea, copii, sunt victime ale problemelor societăţii, şi nu problema în sine. Îi vedem aproape zilnic adăpostindu-se în scări de bloc, tramvaie sau gări. Singuri şi trişti ei nu cer nimic. Poate doar să le oferim speranţa că lucrurile se pot îndrepta. SPERANŢĂ! Atât vor. Pentru că dacă omul îşi pierde speranţa, se pierde cu totul.